Posted by: Laughrissa on: November 30, 2010
Cineva mi-a scris candva ca ma admira pentru ca fac lucrurile mari in tacere… insa de ceva timp nu simt decat contrariul…
Nici macar nu cred ca am facut vreodata lucruri mari… daramite in tacere!
In cel mai bun caz sunt un artificiu care atrage atentia cand apare, pentru ca e zgomotos si face un spectacol pe cinste… insa nu dureaza mai mult de cateva minute… si e complet inutil.
Complet inutil. Simt nevoia sa fac ceva, dar ce? M-am interiorizat… nu mai fac ce simt… nu mai sunt eu… Sunt doar colorata la exterior… Am devenit dependenta.
Si nu mai stiu sa ma intretin singura. Am nevoie de cafea/suc/dulce/sarat/seriale/iubire.
Am nevoie de lucruri care sa imi goleasca mintea… care sa nu ma mai solicite…
Am nevoie de nou. De aer in plamani. De energie…
Altfel… ma sting degeaba.
Baby I’m a firework…
Posted by: Laughrissa on: November 1, 2010
Uite un lucru la care nu te gandesti cand esti mic si prost si vrei sa fii mare. Atunci ti se parea ca a fi adult inseamna sa iti alegi singur hainele si tunsorile si abia asteptai sa nu mai fii nevoit sa mananci ciorba lu`mama ci sa mananci toate napolitanele si ouale Kinder pe care nu le vedeai pana dupa masa.
Ete na! Ne-am facut mari acum… Si putem manca toate dulciurile pe care ni le dorim inainte de masa… si dupa. La dracu! Pot sa fie chiar mesele noastre de pranz! Si nici nu mai trebuie sa dam raportu` ca plecam asa tarziu in oras… Si… de ce sa nu venim si cu cineva acasa daca tot ne permitem?
Mama, mama! Ce bine ca ne-am facut oameni mari!
Pana cand suna ceasul dimineata devreme sa pleci la serviciu… Si nu vrei sa te trezesti acum… Mai dormi 10 minute. La naiba! De fapt ai mai dormit vreo 15. Pleci in graba… oricum ai intarziat la serviciu! La coada la covrigi te gandesti ce bine ar fi fost daca ai fi avut timp sa mananci. Pierzi metroul. Ajungi tarziu la munca. Inca ti-e foame… te duci sa-ti pui o cafea. Ti-ai uitat tigarile acasa…
Se face pranzul… Ti-e foame si n-ai timp sa manaci. Mai gasesti prin sertar niste biscuiti de ieri… Ce buna ar fi fost acum o ciorba calda…
Deja e intuneric afara. Iti strangi si tu catrafusele sa pelci acasa. Inghesuiala la metrou. Nu te-ai mai duce azi la facultate. N-ai fost nici saptamana trecuta. Poate pe-asta n-o mai termini.
Acasa. E cald. Mama ce-am mancat. Sper ca nu expirasera chestiile alea inca… Si ce daca puiul ala era de saptamana trecuta? Las` c-a fost bun! La ce ma mai uit si eu? Mama cate episoade noi au aparut!…
E deja la 1? La dracu`! Iar n-am spalat azi… las` ca mai gasesc eu niste sosete curate pentru maine. Maine cand vin, spal!
Sa fii adult… suge!
Posted by: Laughrissa on: February 1, 2010
Tocmai am dat peste cel mai tare filmulet de pe iutub
)
Enjoy:
Priceless.
)
Posted by: Laughrissa on: January 24, 2010
Deci, vorba aia… la mine nu e birou… ca na! camin… si am laptop(w)l pe masa, decoru` ( cutiuta muzicala de la Lupu Lavinia, suport de creioane primit de la prieteni, poza ca familonu`), cani de cafea, ca e sesiune si e timp de cafea da` nu de spalat cani, un handsfree, un incarcator… tigari, ca nu stau cu mama sa le vada, pliante, aspirina, ceas, incarcator… DEZORDINE!
E ok. E lumea mea, si n-as vrea-o altfel.
Mersi Ioane de leapsa.
E prima mea leapsa.
Posted by: Laughrissa on: January 18, 2010
Ca o eminenta studenta la management ce sunt (NOT!) urmeaza sa fructific o oportunitate care s-a ivit din zilnica discutie intre prietene.
Facultatea, banii, viitorul si relatiile. Should always be on your agenda.
Azi, lasam la o parte facultatea, banii si viitorul. Luam relatiile.
Cand eram mica, mama mi-a spus depsre casnicie ca ar fi un butoi de cacat cu putina miere deasupra. Si femeia s-a inselat. Na. Asa erau vremurile atunci. Mai putina informatie… aflai mai greu. Am ajuns noi asta’seara la conluzia ca iubirea e un butoi cu miere si cacat. Intai e mierea. Partea frumoasa a relatiei. Cand toate merg bine, totu` e roz, e frumos, zambesti ca tampita in metrou cand te intorci acasa, vezi totu` nou, bla, bla, bla… stiti despre ce vorbesc.
Mierea. Moementele alea cand crezi ca gata! Ai gasit ce cautai. Ca o sa fie bine pentru totdeauna. Pentru ca esti prost. Pentru ca nu pui raul inainte. Pentru ca nici prin cap nu-ti trece ca totu` o sa se dispara din nimic.
Dupa care apar semnele. Semnele ca incepi sa dai de cacat… Chestii mici, care la inceput te fac sa crezi ca ti se pare. Nu ti se pare. Ai nevoia sa crezi ca ti se pare. Ti se pare ca nu-l mai simti langa tine cand te tine in brate, cand te saruta, ca se uita prin tine cand iti vorbeste, cand nu iti mai raspunde la telefon cand ai nevoie… ca sunteti doi straini si nimic nu mai e intre voi… decat gustul mierii care incepe sa dispara.
Pana la urma , nici macar nu`mi place mierea.
Posted by: Laughrissa on: January 17, 2010
Mereu am avut un temperament exploziv.
Prietenul meu ma porecleste uneori “micul Hitler” sau “mica dictatoare”.
Nu imi place atunci cand lucrurile nu ies asa cum le-am planuit eu. Nu suport cand cineva incearca sa-mi impuna lucruri. Eu vreau asa si doar asa trebuie sa iasa.
Dar ce te faci cand lucrurile nu ies asa cum speri?
La mine e apare revolta. Ma transform in Domnul Goe si incep sa dau din picioare si sa ma agit pana ma baga cineva in seama si imi indeplineste mofturile.
Teoretic, asta era situatia normala pana am inceput facultatea. Dupa care lucrurile s-au schimbat. Am inceput sa fiu din ce in ce mai nemultumita de multe lucruri. Si vreau, vreau, vreau…
Dar zilele astea… m-am lovit de un sentiment cu totul nou.
Ca de obicei, totul a inceput cu revolta. Nervi si lacrimi pentru ca lucrurile nu ieseau asa cum mi le doream. Dupa care ( si aici urmeaza inexplicabilul) parca s-a dat shut down. Nu ma mai doare. Nu ma mai revolta. Ma lasa doar trista si cu un gust amar. Acceptarea. Acceptarea ca nu pot schimba totul.
Si nu ma mai agita sa ma gandesc la asta. Si asta nu imi mai aduce lacrimi in ochi.
E ok.
Viata merge mai departe. Sunt calma. E ok. Imi spun ca m-am maturizat, nu ca sunt resemnata…
We had a bed for love and now there’s just a bed for two…
Posted by: Laughrissa on: December 28, 2009
Pentru ca timpul ma preseaza si nu stiu daca voi mai avea timp sa scriu pana pe 31 m-am gandit sa bag acum din top… ca somn… neam!
Mai devreme aveam mai multe idei, dar acum le-am pierdut asa ca incep cu ce-am invatat in ordine cronologica si incerc sa nu uit nimic.
Mai intai am invatat ca amestecatul bauturilor duce la “lipeli” de-o seara. Din fericire am corectat acest obicei pe parcursul anului.
Dupa aceea, am invatat ca infometarea timp de 2 luni duce la lipsa severa de calciu. Si la betii crunte din cantitati minime de alcool. Am corectat si asta. Si efectul celor 2 luni de infometare. Da` n-are nimic. E si 2010 un an.
Prin primavara am invatat… sa ma dau cu kartu`si cu rolele. Na!
Apoi am invatat valoarea prieteniei. Si ca, chiar daca e vara, e al dracului de frig noaptea la stand.
A! Si am mai invatat sa nu mai port balerini de plasa cand ploua afara.
)
Am invatat sa completez autorizatii de plata si sa fac chestii administrative.
Am mai invatat sa am incredere si sa iubesc. Maxim am spus!
Am invatat sa curat ciuperci si sa fac ciuperci cu sos de rosii.
De la moldoveanul de serviciu. Ah da! Si am invatat sa nu mai incalzesc niciodata laptele cu fierbatorul.
Am mai invatat 3 strazi in Bucuresti, am mai vizitat 2 parcuri, 500.000 de bodegi si o ceainarie.
Am invatat ca mancarea reincalzita nu mai are acelasi gust.
Si ca sa canti la karaoke cand esti ametit nu e tocmai cea mai buna idee. Pentru ca risti sa fii ghei.
Am invatat sa joc bowling.
Ce regret la 2009? Faptul ca n-am apucat sa merg la planetariu. Si faptul ca e Antipa in renovari.
Regret ca m-am reindragostit de Pepsi. Si de sosul de usturoi de la Spring Time.
Regret ca inca n-am invatat sa pierd la carti. Sau la orice joc.
Regret ca sunt naspa. Cateodata. Cateodata nu.
Regret ca s-a terminat.
Posted by: Laughrissa on: December 26, 2009
Azi iti scriu. Ti-am promis-o de mult.
Timpul a trecut… e deja iarna… si tu intarzii mereu. Azi o zi, maine o zi… si tot asa… zi de zi… Asa se face ca azi iti scriu.
Azi iti scriu sa-ti spun ca nu trece o zi fara sa ma gandesc la tine. Ca azi, ca si ieri, iti simt lipsa… si mereu ma intreb … de ce nu vii?
Dar ai dreptate… nu merit. Stiu, in lipsa ta m-am schimbat atat de mult. Am devenit mult mai rea… si atat de prefacuta… si atat de altcineva. Cum ai putea sa ma mai iubesti azi? Cum?… Cum ai putea sparge gheata care imi incatusaza inima si ingheata orice emotie?
Eu sunt inca aici… te astept… dar zi de zi privesc catre cer si plang… si te strig… si te caut… si te vreau! Dar tu nu te arati niciodata… nici macar in vis. Credeam ca trebuia sa fim o viata impreuna. Credeam ca nimic nu va spulbera fericirea ce o descoperisem impreuna.
Afara ploua. Picaturile cad vesele pe acoperis si imita rasul tau de care imi este atat de dor. Intoarce-te! Nu mai suport.
Credeam ca ma iubesti! Credeam ca pentru mine ai face orice. Pentru mine trbuia sa mori de zece ori si de zece ori sa-ti gasesti drumul inapoi din morti! Pentru mine trebuia sa arzi si sa te stingi si-apoi sa iei foc din nou!
Si nu stiu de ce, dar azi ma gandesc la tine mai mult ca niciodata…asa de tare incat iti scriu… Iti scriu penrtu ca imi este atat de dor de tine… mie si tuturor lucrurilor pe care le-ai atins vreodata si care acum plang peste mine…
Maine voi ridica inca o data privirea spre tine si voi blestema cerul si toate zilele care au trecut de cand tu nu mai esti…
Te iubesc de un infinit de universuri plus inca unul. Mereu!
Posted by: Laughrissa on: December 12, 2009
Cum ma jucam eu pe facebook Farmville`u` meu de zi de zi, am vazut o reclama la un site si am intrat si eu ,na, ca olteanu`, din curiozitate.
)
Partea cea mai tare e ca mi-a placut. Cica bla, bla bullshit fac niste neni un concurs sa “decorezi” un laptop, si daca o sa castigi concursu` it dau ei laptopul “decorat de tine. Ei bine, asta e un mare cacat.
Da` imi place ideea ”insufletitu` laptopului. Asa ca as fi curioasa sa vad si alte “viziuni”.
Aveti viziunea mea aici.
Posted by: Laughrissa on: December 12, 2009
“Al meu suflet e treaz,
Tu ma duci la extaz
Si traiesc doar ca sa te privesc…”